TOPUL CELOR MAI INFLUENTI OAMENI DIN MOLDOVA

1.СEL MAI INFLUENT DINTRE MOLDOVENI

Preşedintele Vladimir Voronin este, indiscutabil, cel mai influent moldovean al anului 2005. La cei 64 de ani ai săi, preşedintele Voronin lucrează mult şi e figura dominantă pe scena politică a Moldovei cam jumătate din cei 14 ani de independenţă.

Fără îndoială, preşedintele Vladimir Voronin este politicianul care ştie să valorifice la maxim avantajoasa poziţie tricefală (de care nu a dispus nici unul dintre predecesorii săi): cea de lider al partidului de guvernământ, preşedinte dotat cu împuterniciri constituţionale şi poziţia de lider informal atotputernic care se sprijină pe disciplina grupului parlamentar al comuniştilor, pe loialitatea - voluntară şi impusă - a demnitarilor de stat şi a susţinătorilor din provincie. Încă din anul 1994, când a reuşit să scoată din anonimat Partidul Comuniştilor, ştia foarte clar unde vrea să ajungă, iar scepticismul "democraţilor" care îl tratau cu ironie, îi dădea şi mai mult curaj.
Născut în zodia Gemenilor, generalul Voronin a pus în aplicare cele mai abile tactici, renunţând alteori la propriile declaraţii şi opţiuni în numele unui câştig de cauză. A declarat război făţiş, când era cazul, ori s-a strecurat pe lângă santinelele adormite, a înfruntat adversarii la rampa deschisă ori le-a impus un câmp de luptă care să-i dezavantajeze. Aceste procedeie nu le-a însuşit neapărat la Academia de poliţie. Experienţa pe care alţi lideri au acumulat-o la şcoala birocraţiei, Vladimir Voronin a fost forţat să o însuşească din mers, arzând trepte, dar şi podurile pe care le-ar fi putut folosi pentru retragere.
În perioada sovietică a făcut carieră standard şi dacă Uniunea Sovietică nu şi-ar fi dat obştescul sfârşit, generalul Voronin, ajuns în funcţia de ministru de Interne, ar fi rămas pe culoarul militaro-poliţienesc fără şanse minime de a fi acceptat în casta supremă a ideologiilor de prim rang. Astfel s-ar putea explica satisfacţia vizibilă pe care i-o oferă dubla "revanşă" sau evadare din calapodul în care fusese înghesuit - mai întâi în perioada sovietică, după care în faza "naţionalist-democratică" (precomunistă) de încetăţenire a statalităţii moldoveneşti.

La alegerile prezidenţiale din 1996, care mai erau încă directe şi generale, a acumulat doar 10 la sută din sufragii. Doi ani mai târziu, scrutinul parlamentar l-a împins în faţă. Formaţiunea sa a obţinut cel mai mare număr de locuri în Parlament – 40 de mandate, dar nu şi poziţia dominantă. Formaţiunile de dreapta şi cele centriste s-au văzut forţate să constituie o alianţă de guvernământ (Alianţa pentru Democraţie şi Reforme) ca să-i lase pe comunişti în ariergardă.

În anul 2001 PCRM s-a revanşat cu brio obţinând 71 de mandate din 101. Partidul comuniştilor
şi-a asigurat situaţia confortabilă în Parlament şi, în mod automat, funcţia de şef de stat. Şi asta pentru că democraţii apucaseră să schimbe modul de alegere a preşedintelui ca să-l împiedice pe Petru Lucinschi să instituie regimul prezidenţial. De altfel, fanii republicii parlamentare îşi speriau alegătorii cu bau-baul turkmenizării sau azerizării iminente a Republicii Moldova, ca să se ajungă, în final, la acelaşi rezultat – nebănuite sunt căile democraţiei.

Cineva ar putea să-şi amintească totuşi că, imediat după zdrobitoarea victorie parlamentară, Vladimir Voronin mai stătea pe gânduri, la fel ca bogatârii din pânzele lui Vasnetzov în faţa unei răscruci, cântărind atuurile funcţiei de speaker şi cele de şef de stat. Din biroul de lider al fracţiunii parlamentare viitorul preşedinte scruta Palatul de peste drum, răsfoind imaginar dosarele colegilor săi de partid pe care avea să-i lase "de capul lor" în sediul Parlamentului.

Ordinea în care i-a poziţionat s-a dovedit a fi una sigură - Eugenia Ostapciuc secondată de Vadim Mişin, pe de o parte, şi Victor Stepaniuc, de cealaltă. Până şi adversarii lui Vladimir Voronin au recunoscut că liderul comuniştilor a realizat mişcarea optimă, chiar dacă avea un singur sfetnic, Arcadie Pasecinic (recompensat ulterior cu un post la ambasada din Israel). Echilibrarea formală, dar şi informală, a tuturor polilor de influenţă în interiorul PCRM a fost testată în repetate rânduri. Examenul cel mai dur l-a constituit faza de apogeu a protestelor stradale, când între cele două sedii de pe bulevardul Ştefan cel Mare au fost instalate câteva zeci de corturi declarate "orăşel al libertăţii". Preşedintele a ştiut să-şi ţină în frâu propriile emoţii (la fel ca atunci când a refuzat să tragă în protestatarii care incendiaseră clădirea ministerului de Interne pe care îl conducea), dar şi mânia ortacilor. A reuşit să stăpânească situaţia, cel mai grav incident care s-a întâmplat în acele zile, fiind răpirea Răstignirii simbolice, pe care protestatarii o aduseseră tocmai de la Bucureşti, din Piaţa Universităţii. Liderii PPCD-şti aveau de gând să instaleze răstignirea în faţa Parlamentului urmând ca acel loc de pelerinaj revoluţionar să alimenteze energiile protestatare.

Poliţiştii au zădărnicit, fireşte, acea "uneltire" cu bătaie lungă. E lesne de presupus că nu şi-au asumat pe cont propriu păcatul antichrist. Unii analişti susţin că evlavia ieşită din comun de care dă dovadă preşedintele Voronin şi anturajul său, obligat să-i sprijine acţiunile de ctitorie şi de creştinizare a actului de guvernare, ar fi un fel de pocăinţă.
Cert este că pe durata primului mandat de guvernare comuniştii au ştiut să conserveze la maxim energia ce i-a adus la putere. Drept consecinţă, la următoarea competiţie parlamentară ei au reeditat succesul, chiar dacă au obţinut un scor mai modest – 56 de mandate. Încă în ajunul scrutinului Vladimir Voronin se arăta absolut convins că va rămâne preşedinte. Voturile de care a avut nevoie i-au căzut în poale ca nişte mere coapte, graţie unui "concurs fericit de împrejurări".
Fără îndoială, Vladimir Voronin a plătit tribut pentru cel de-al doilea mandat prezidenţial, acceptând, în special, umanizarea la faţă a partidului de guvernământ. Cu riscul de a pierde alegătorii rusofili, Voronin a schimbat radical macazul, astfel încât ... NATO nu mai era catalogat drept tăvălugul gata să ajungă la Breansk, iar alolingvilor li s-a recomandat să renunţe la confortul monolingvistic şi să înveţe limba moldovenească. Spectaculoasa întoarcere de turelă nu i-a demolat ratingul. Preşedintele Voronin a ştiut cum să alimenteze moralul oştirilor sale şi să-i descurajeze pe posibilii dezertori. Nici măcar anunţata "decomunizare" a partidului comunist nu a trezit panica şi deznădejdea pe care contau adversarii săi. Vladimir Voronin s-a dovedit a fi un bun şahist în timp ce oponenţii, adversarii şi duşmanii îl tratau ca pe un ... jucător de table.

Vladimir Voronin
preşedinte al Republicii Moldova
Vârstă: 64 de ani
Data şi locul naşterii: 25 mai 1941, s. Corjova, r. Dubăsari
Specialitate: inginer-economist, politolog, jurist
Studii: în 1961 a absolvit Tehnicumul Cooperatist din Chişinău, în 1971 – Institutul Unional pentru Industria Alimentară, în 1983 – Academia de Ştiinţe Sociale de pe lângă CC al PCUS, în 1991 – Academia Ministerului Afacerilor Interne al URSS.
Stare civilă: căsătorit, doi copii








2. Marian Lupu
OMUL NOU LA PUTERE

Marian Lupu a devenit omul potrivit la locul potrivit graţie turnurii spectaculoase realizate de partidul de guvernământ spre Uniunea Europeană. Un spEAker manierat şi spilcuit nu-şi avea locul în Parlamentul din anul 2001, cum nu este de imaginat în cel ante-agrarian, sau post-agrarian, unde abordarea sistemică, aerul reformist contau mai puţin decât .... coatele.

Marian Lupu este leiblul de care are nevoie partidul de guvernământ ca să certifice capacitatea de a ieşi din stereotipul comunismului revanşard şi retrograd. El a sesizat acest mobil şi l-a transformat în acţiuni care i-au oferit libertate maximă. Libertatea de a vorbi o română efervescentă, de cele mai dese ori coerentă şi corectă, pe care majoritatea deputaţilor comunişti sunt nevoiţi să o înghită la fel cum o suportau pe cea a moldovenistului Vasile Stati; libertatea de a fi îngăduitor cu opoziţia parlamentară, la limita "indisciplinei de partid"; libertatea de a apostrofa elegant, dar şi caustic, dezlănţuirile deputaţilor majoritari, care ar putea compromite linia Puterii sau înaltele raţiuni pe care nu ştiu să le sesizeze la vreme; libertatea de a le impune jurnaliştilor un regim "faraonic" de comunicare, ambalat în cuvinte frumoase despre transparentizarea actului de guvernare şi despre joncţiunea tot mai strânsă cu societatea civilă. Marian Lupu a trecut proba de foc atunci când i s-a pus în sarcină să revizuiască Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, dând curs cererilor insistente ale Băncii Mondiale şi ale Fondului Monetar Internaţional.

Până atunci vederile sale liberale, relaţiile în străinătate şi vârsta avantajoasă contau mai puţin decât devotamentul Eugeniei Ostapciuc, înţelepciunea lui Vadim Mişin şi agerimea lui Victor Stepaniuc. Lui Marian Lupu i se atribuie meritul de a fi promovat "legea ghilotinei" sau zisa reformă regulatorie, pe care cabinetul de miniştri, rămas fără el, a reuşit să o compromită iremediabil.
Când anume au crescut în preţ acţiunile lui Marian Lupu s-ar putea să aflăm din memoriile preşedintelui Vladimir Voronin. "Why not?", cum ar fi zis speakerul Moţpan, care încerca să impresioneze colegii cu frânturi de engleză.
Cert este că stilul epatant al lui Marian Lupu nu mai este unul de extraterestru, mai mult, speakerul reuşeşte, ca un floretist iscusit, "să ia piuitul" opozanţilor, atunci când îi prinde cu oca mică – intervenţii improvizate, acuzaţii nefondate şi acţiuni neconforme regulamentului.

Analiştii spun că Marian Lupu are o poziţie avantajoasă, care îi oferă şanse maxime să nu se frângă în bătăliile cu garda veche şi nici să nu ia prea mult cinovar de la partidul ce-l reprezintă.

Marian Lupu: "Prefer să mă dedic profesiei mele"
Dle Lupu, ce greutate politică implică funcţia dvs.?

Nu voi greşi dacă voi spune că funcţia de preşedinte al Parlamentului este un post cu importantă influenţă politică. Greutatea postului derivă şi din caracterul instituţional al puterii de stat şi din caracterul competenţelor nemijlocite ale Parlamentului. Aş spune că are greutate politică suficientă pentru a simţi deplina responsabilitate a deciziilor pe plan naţional şi pe cel extern.

Deci, influenţa personală derivă din funcţia pe care o deţine persoana?
Nu neapărat. De fapt, istoria umanităţii demonstrează diferite cazuri când persoanele influente nu deţin neapărat posturi înalte. Cu certitudine putem constata, însă, că un post important conferă un nivel superior de influenţă.

Prin ce vă consideraţi influent?
Aş putea identifica două "componente" de influenţă. Prima reiese din statutul postului şi este componenta obiectivă. Există şi cea subiectivă, căci influenţa persoanei se manifestă nu doar prin importanţa postului, ci şi prin calităţile sale, prin capacitatea de a face propuneri, de a lua decizii, care îi fac pe cei din jur să le accepte şi să ţină cont de ele.

Cum sunt la caracter persoanele care determină schimbările, stârnesc controverse, iau decizii importante?
Diferite, din toată paleta spectrului psihologic, sociologic, antropologic, dacă vreţi. În general, persoanele care de-a lungul istoriei au determinat schimbări sau au luat decizii importante au fost oamenii chibzuiţi, cu gândire şi curaj.

Cum comentaţi fraza "banii aduc putere"
În multe cazuri, unele centre de influenţă financiară determină într-o măsură sau alta puterea. Şi viceversa. Îmi place teza filozofului roman Curiu, care a zis că cel mai important nu este să ai aur, ci influenţă asupra celor care-l au.

Dar că "puterea face bani"
Depinde foarte mult de fiecare. Sunt multiple cazuri când cei care sunt la putere profită de situaţie, pentru a-şi soluţiona problemele financiare. Dar sunt suficiente cazuri când cei aflaţi la putere conştientizează cu adevărat supremaţia intereselor societăţii şi că au menirea să le servească şi nu ca să fie serviţi. Cred că niciodată, nici o societate, nu va ajunge la o formulă fără echivoc. Totul depinde de caracterul, psihologia umană şi de ceea ce numesc eu onestitate.

Nu aveţi o afacere proprie pentru că sunteţi prea onest?
Cred în continuare că funcţiunea publică este un lucru serios. Mi-am început cariera publică considerând că aş putea face faţă exigenţelor acestui serviciu. Din momentul în care preferi să faci lucrurile în paralel, iniţiezi afaceri, atenţia îţi este "divizată". Nu-mi doresc să mă pomenesc într-o atare situaţie, prefer să mă dedic profesiei mele.

Vă enervează criticile?
Depinde. De firea mea, sunt destul de autocritic, apoi, există şi libertatea de expresie – oricine are dreptul să-şi exprime propriile viziuni, din care motiv criticile nu prea mă enervează. Uneori mă supără criticile nefondate, absolut subiective, direcţionate şi ale căror sens îl înţeleg foarte bine. E altceva în cazul criticilor meritate. Până la urmă, sunt destul de liber în modul meu de a gândi, lucru ce mă face suficient de independent.

Ce salariu aveţi?
Salariul Preşedintelui de Parlament este 4400 de lei. Plus, adaosul trimestrial de deputat. Per total, primesc 5800-6000 de lei pe lună. La moment, nu am maşină, am vândut-o, un Mercedes E-200, din 1993, din simplul motiv că nu aveam timp să o folosesc. Împreună cu soţia dispunem de două apartamente în Chişinău.

Marian Lupu
preşedinte al Parlamentului R. Moldova
Vârstă: 39 de ani
Data şi locul naşterii: 20 iunie 1966, or. Bălţi
Specialitate: economist
Studii: 1987 – absolveşte Facultatea de economie a USM, 1987-1991 – studii postuniversitare la Moscova. Cursuri de macroeconomie la Institutul FMI din Washington (1994) şi comerţ internaţional la Institutul OMC din Geneva (1996).
Stare civilă: căsătorit, doi copii



3. Mitropolitul Vladimir
PASTORUL SPIRITUAL A SUTE DE MII DE ORTODOCSI

În anul 2000 Mitropolitul Vladimir a fost ales membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, după care şi-a extins cu mult autoritatea asupra conducerii laice a R. Moldova. Activitatea sa din ultimii ani este marcată de mai multe fapte de pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Sfântul Munte Athos din Grecia, de restaurarea Mănăstirii Căpriana, de vizite anuale la Ierusalim, de unde aduce, la Înviere, focul miraculos de la Mormântul Mântuitorului.

În fiece duminică, la liturghii, întru sănătatea şi tăria lui păstorească înalţă rugăciuni zeci şi sute de mii de ortodocşi moldoveni, pentru care el e faţa bisericească cea mai cinstită în acest stat.

Iar Mitropolitului Vladimir i-a fost încredinţată o putere deosebit de mare - de a păstori sufletele creştinilor uniţi în cea mai numeroasă comunitate religioasă de pe teritoriul R. Moldova. Ortodoxia rămâne principala religie: conform datelor ultimului recensământ al populaţiei, creştini ortodocşi se autoidentifică patru din cinci cetăţeni. Deşi după dobândirea independenţei, pe teritoriul R. Moldova a fost reactivată şi Mitropolia Basarabiei, aflată în supuşenia Patriarhiei Române, comuniunea bisericească cea mai mare rămâne Mitropolia Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei Ruse.
Primele două părţi din viaţa Mitropolitului Vladimir, pe numele de mirean Nicolae Cantarean, nu au fost legate de Moldova. După ce şi-a satisfăcut serviciul militar la Flota Mării Negre, în 1973 devine ipodiacon la catedrala Adormirii Maicii Domnului din Smolensk, Rusia. A slujit în această eparhie până în anul 1981, promovând câteva însemnate demnităţi bisericeşti. După absolvirea Seminarului Teologic din Moscova, N. Cantarean se întoarce la Cernăuţi, slujind ca paroh al catedralei Sf. Nicolae. La 29 noiembrie este tuns călugăr şi ia numele Vladimir, iar în 1989 termină Academia Teologică din Moscova. La 21 iulie 1989 arhimandritul Vladimir este înălţat în demnitatea de episcop al Chişinăului şi al Moldovei, peste un an este promovat arhiepiscop, iar din 1992 se autointitulează "Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove".
Venirea Mitropolitului Vladimir la cârma Bisericii Ortodoxe din R. Moldova a coincis cu apusul ateismului sovietic şi cu renaşterea impetuoasă a vieţii religioase şi bisericeşti. În prezent, pe lângă faptul că păstoreşte viaţa spirituală a enoriaşilor săi, mai administrează o întinsă gospodărie bisericească: peste două mii de biserici, circa 40 de mănăstiri de călugări şi de maici şi schituri, Academia Teologică din Chişinău cu un Seminar Teologic, o editură, un centru de pelerinaj, o bibliotecă, diverse frăţii creştine şi asociaţii bisericeşti.

ÎPS VLADIMIR
mitropolit al Chişinăului şi Întregii Moldove
Vârstă: 53 de ani
Data şi locul naşterii: 18 august 1952, s. Colencăuţi, raionul Hotin, regiunea Cernăuţi, Ucraina
Studii: În 1970 absolveşte Şcoala tehnico-profesională din satul natal; în 1989 – Academia Teologică din Moscova
Merite: Medalia Cuviosului Serghie de Radonej, Diploma de onoare a Prezidiului Fondului Păcii din URSS (1979), Ordinul Sf. Stanislav, Academician de Onoare al Academiei Internaţionale de Cadre de pe lângă UNESCO, ordinul Sf. Kneaz Vladimir, gr. II





4. Iurie Roşca
CU SI FARA MEGAFON

Liderul Partidului Popular Creştin Democrat, Iurie Roşca, este longevivul politicii moldoveneşti. A reuşit să iasă victorios din cele mai dificile situaţii, în care alţi politicieni – cu acelaşi termen de rodaj revoluţionar sau cu o experienţă politică mult mai impunătoare - s-au prăpădit fără urmă. Cel mai recent rateu (raportat la sarcina schimbării radicale a regimului politic) a reuşit să-l convertească abil într-un câştig de ordin tactic, care îl ţine pe linia de plutire, oferindu-i totodată prilejul firesc să schimbe look-ul revoluţionarului romantic în favoarea celui europenesc, nonviolent, uşor manierat şi chiar oarecum stânjenitor.

De sub barba dată jos (după o vacanţă în Georgia) a apărut "faţa umană" şi "pragmatică", cea a unui politician-birocrat respectabil, ce i-a dezamăgit pe mulţi dintre fanii săi. Aceştia şi-ar fi dorit să-l vadă în continuare în fruntea coloanelor de protestatari ce ar pune stăpânire pe bulevardul central al capitalei, ar instala corturi în faţa palatului prezidenţial, ar scanda lozinci anticomuniste. Ei îl preferă pe un Roşca înarmat cu portavocea care smulge şepcile de pe capetele poliţiştilor - tactica de "dezarmare" surprinsă de autorii unui documentar care şi-au propus să-l prezinte pe Iurie Roşca într-un Ben Laden de la Chişinău ca să-l fi compromis iremediabil în faţa misionarilor europeni.

Iurie Roşca s-a încadrat în mişcarea de eliberare naţională abandonând meseria de jurnalist. La finele anilor ’80 ai secolului trecut se afla în comandamentul Frontului Popular, iar la începutul anilor ’90 devenise liderul acestei formaţiuni-camerton a vieţii politice. Transformând-o în partid, Iurie Roşca a fost nevoit să retragă de pe lista obiectivelor strategice unirea Moldovei cu România, ca să fie admis în competiţia legală pentru locuri în Parlament. În scurt timp formaţiunea condusă de Iurie Roşca s-a impus drept principala forţă de opoziţie faţă de guvernările ce s-au perindat la Chişinău, reuşind totuşi să prindă şi nişte faze de rezonanţă şi să colaboreze pe unele segmente cu partidele puterii.

Iurie Roşca l-a criticat vehement pe primul preşedinte al R. Moldova, Mircea Snegur, ceea ce nu l-a împiedicat să-l susţină la alegerile prezidenţiale din 1996. În anul 1998, reprezentanţii PPCD au intrat în guvernul Alianţei pentru democraţie şi reforme (ADR), ce s-a coagulat ca să împiedice venirea la putere a comuniştilor. Iurie Roşca a ajuns astfel în funcţia onorabilă de vicepreşedinte al Parlamentului. Peste un an fracţiunea condusă de Iurie Roşca, votează, la fel ca şi comuniştii, pentru debarcarea guvernului Sturza şi acceptă în schimb "paleativul Braghiş". Iurie Roşca pierde însă postul de vicespeaker. După un deceniu de critici înverşunate la adresa comuniştilor, blamaţi în toate formele posibile, în aprilie 2005 se vede forţat de împrejurări să-şi calce pe "inima înstelată" şi să participe la realegerea lui Vladimir Voronin în functia de şef de stat, înaintând o listă de condiţii pe care un preşedinte pretins pro-european (luat la braţ de Băsescu de o parte şi de tandemul Iuşcenco-Saakaşvili, de cealaltă parte) nu avea cum să le respingă. Iurie Roşca se arată perfect conştient de riscul pe care şi-l asumase, pentru că dăduse vrabia din mână pe o nălucă. Ce-i drept, Iurie Roşca s-a ales a doua oară cu funcţia de vicepreşedinte al Legislativului, acceptând-o fără ezitare pe motiv că, aşa cum a spus în repetate rânduri, această poziţie îi oferă avantajul de a monitoriza mai lesne reformele acceptate de comunişti.
Unii analişti spun că Iurie Roşca a reuşit astfel să asigure minima protecţie politică pentru echipa sa, dar şi pentru propriile afaceri. Se ştie că el este proprietarul ziarului Flux şi al tipografiei Prag-3. După ce a acceptat parteneriatul cu comuniştii, întreprinderile sale nu mai sunt în vizorul organelor de drept care mai ieri aveau sarcina sa răspundă la întrebarea lansată de deputaţii comunişti în sala Parlamentului: "De unde a luat Iurie Roşca bani ca să intre în posesia acestor bunuri?". Pe Iurie Roşca îl avantajează vârsta şi experienţa şi atunci când politicienii de vârsta a treia vor ceda scena, el are şansele cele mai mari, chiar şi în competiţie cu mai tinerii politicieni de calibrul lui Marian Lupu.

Iurie Roşca
politician
Funcţie: vicepreşedinte al Parlamentului R. Moldova, preşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat
Vârstă: 44 de ani
Data şi locul naşterii: 31 octombrie 1961, or. Teleneşti
Specialitate: jurnalist
Studii: a absolvit Facultatea de Jurnalistică, USM.
Stare civilă: căsătorit, trei copii





5. Vasile Tarlev
CEL MAI LONGEVIV PREMIER

Nu este un politician de carieră. Până a deveni în 2001 prim-ministru nu a ocupat Înalte funcţii de stat, a fost director la fabrica "Bucuria" şi lider al Asociaţiei Naţionale a Producătorilor. I s-a prezis o guvernare scurtă. S-au făcut chiar pariuri. Vasile Tarlev se menţine, însă, deja de cinci ani, în funcţie şi, după toate aparenţele, are şansa de a fi cel mai "longeviv" premier. Se consideră că unele decizii importante sunt dictate de şeful statului, iar primul-ministru este doar un executant. La primul său mandat au fost destituiţi prin decret prezidenţial peste zece miniştri. Şeful cabinetului nu a intervenit.

Invitat în echipa comuniştilor pe post de tehnocrat indigen, Vasile Tarlev a devenit figura emblematică a tranziţiei cromatice de la un roşu aprins, iritant pentru creditorii financiari şi politici din Occident, spre un portocaliu puternic diluat, impus de conjunctura geo-politică şi parteneriatul cu statele învecinate ale Republicii Moldova. Pentru că şi-a onorat această misiune, nu are cum să cadă din casetă, oricât de supărat ar vrea să pară preşedintele Voronin atunci când lansează critici la adresa cabinetului de miniştri.

Vasile Tarlev a reuşit să acrediteze imaginea demnitarului care nu se va răzvrăti niciodată împotriva patronilor săi şi nici că va îndrăzni să comită acte de concubinaj industrial-financiar, profitând de controlul asupra unor oportunităţi de business (exceptând poate micile servicii pe care se zice că le-ar oferi în mod absolut dezinteresat unor foşti colegi, consăteni şi fani înfocaţi). Vasile Tarlev se înscrie organic oriunde: şi printre strunguri, la fabrici, şi prin lanuri doldora de roadă, şi în şedinţele convocate de preşedinte. Peste tot "Vasile Pavlovici" trece ca "om de-al nostru".
Până a fi numit în funcţia de premier altitudinea maximă la care ajunsese Vasile Tarlev a fost cea de director al fabricii de bomboane "Bucuria". În afara orelor de program a îndeplinit şi funcţia de lider al Asociaţiei Naţionale a Producătorilor, conceput drept un soi de sindicat al "gulerelor albe". Deşi a ajuns în fotoliul de premier după efervescentul Braghiş şi rasatul Sturza, Vasile Tarlev nu a avut nici un fel de complexe din cauza limbajului său şi a umbrelei politice sub care a fost nevoit să intre după o experienţă liberală. Dimpotrivă, premierul se arată convins că este net superior predecesorilor săi şi i-a depăşit fără tăgadă mai cu seamă la capitolul "patriotism". Această abordare l-a ajutat să iasă basma curată din scandalul legat de acordarea unei garanţii bancare de câteva milioane de dolari pe când era director la "Bucuria", garanţie care ulterior s-a dovedit a fi păguboasă.
Pentru că este un executor excelent şi nu-şi permite idei aventuriste, Vasile Tarlev, flancat de Zinaida Grecianîi, dar şi de consilierii prezidenţiali, este spărgătorul de gheaţă, care îi face pârtie preşedintelui Voronin. Şeful statului îl recompensează cu dărnicie cu lauri de gospodar, având însă grija să nu umbrească totuşi meritele celui care l-a angajat în această funcţie. Atunci când subalternul său Marian Lupu a fost promovat în fotoliul de speaker, care îi deschide un orizont mult mai larg decât cel de care dispune un premier, Vasile Tarlev nu s-a arătat nici gelos şi nici invidios. Ce notiţe şi-a făcut însă în jurnalul său intim s-ar putea să aflăm dintr-o guvernare ulterioară.

Vasile TARLEV
prim-ministru al Republicii Moldova
Vârstă: 42 de ani
Data şi locul naşterii: 9 octombrie 1963, s. Başcalia, Basarabeasca
Specialitate: tehnolog
Studii: absolvent al Institutului Politehnic din Chişinău, facultatea tehnologie. În 1998 la Kiev, susţine teza de doctor în ştiinţe tehnice, publicând peste 83 lucrări ştiinţifice, autor a 13 brevete de invenţie, o medalie de onoare, 4 de aur, 3 de argint.
Stare civilă: căsătorit, doi copii.
Merite: ordinul "Gloria muncii" (1997), diploma "Businessmanul anului"(1995 – 2000), medalia de aur "Pentru management efectiv" (2000).




6. Serafim Urechean
EX-STAPANUL CABINETULUI OVAL DE LA .... PRIMARIE

În preajma alegerilor parlamentare din acest an Serafim Urechean a împlinit vârsta de 55 de ani. Deşi este un om modest, şi-ar fi dorit probabil să intre într-o altă categorie de greutate (politică) odată cu avansarea spre vârsta înţelepciunii, dar alegătorii nu i-au oferit acest cadou.

Blocul Moldova Democrata, condus de Serafim Urechean, nu i-a convins pe toti alegatorii ca vrea "sa faca bine", cum promitea in campania electorala. Cei mai multi au preferat vrabia din mana, adica micile majorari /imbunatatiri pe care le-au obtinut pe durata primului mandat comunistii.

Cine a pastrat cumva formularul contractului pe care se oferea sa-l semneze personal Serafim Urechean (e adevarat, fara certa valoare juridica), poate compara lista de promisiuni electorale cu performantele celor care guverneaza. BMD promitea un salariu de 300 de dolari, o pensie de 150 de dolari si burse studentesti de 50 de dolari. Democratii adunati in cadrul blocului condus de Urechean se angajau sa obtina calatorii fara vize in Europa pentru toti moldovenii, locuinte si sosele, retele de gazificare. Doar 30 la suta din alegatori le-au dat crezare. Chiar daca fractiunea sa a ajuns pe locul doi dupa invingatori, Urechean nu a reusit sa devina axa unei miscari centrifuge de coagulare a opozitiei, cum pretindea inainte de alegeri, dimpotriva, acest rol si l-au asumat adversarii comunisti inarmati cu lozinca proeuropeana. Aceste evolutii au iesit in vileag in scurt timp dupa alegeri. Iata de ce Urechean a cantarit timp de patru saptamani care ar fi miscarea cea mai isteata – sa ramana la primarie sau in Parlament. Ambele alternative aveau mai multe minusuri decat avantaje, prin urmare Serafim Urechean putea sa dea si cu banul.

Urechean a absolvit Politehnica din Chisinau, obtinand specialitatea inginer-constructor. A urcat apoi destul de sigur treptele carierei: a construit o renumita fabrica de zahar la Briceni, dupa care a condus acolo comitetul raional de partid, s-a aflat in fruntea Executivului de la Anenii Noi, a urmat Scoala superioara de partid la Leningrad si la 37 de ani ajunge lider al sindicatelor moldovene – ceea ce era o indiscutabila performanta. In anul 1990 Urechean a fost ales deputat in ultimul Soviet (Consiliu) Suprem al Moldovei sovietizate, care a devenit si primul Parlament al Moldovei independente. Din anul 1994 isi leaga viata de capitala. Initial a fost numit in functia de primar general al Chisinaului printr-un decret al presedintelui Mircea Snegur, dupa care, de doua ori – in 1999 si in 2003, si-a confirmat calitatea de lider, iesind invingator in alegerile locale. Prima incercare serioasa a lui Serafim Urechean de a se plasa in topul politicienilor de rang national a avut loc in 1999, cand presedintele Lucinschi l-a promovat drept candidat al sau la functia de prim-ministru. Serafim Urechean s-a prezentat in Parlament si le-a declarat deputatilor ca intentioneaza sa fie un prim-ministru independent si ca nu are de gand sa indeplineasca "sarcinile" pe care ei i le vor trasa. Astfel, candidatul pentru postul de premier si deputatii nu au putut gasi limbaj comun.

In anul 2001 S. Urechean isi intemeiaza propriul partid, Alianta Independentilor, si publica manifestul acestei formatiuni – "Un proiect european pentru R. Moldova". Doi ani mai tarziu aceasta Alianta fuzioneaza cu alta Alianta – "Moldova Noastra". Atunci devine clar ca primarul general opozant si autoritatile centrale, comuniste, nu vor putea merge in aceeasi barca. Cineva trebuia sa plece. Lui Serafim Urechean i s-a retras statutul de membru al guvernului, care guvern nu-si prea batea capul de dezvoltarea capitalei. Si aceasta in conditiile in care Chisinaul asigura doua treimi din defalcarile la buget, in vistieria municipiului ramanand cam o patrime din mijloacele banesti acumulate. Dar capitala oricum depasea toate judetele si orasele in ceea ce priveste ritmurile dezvoltarii.
In anul 2004, cand s-a facut simtit iar mirosul de furtuna politica, impotriva lui Serafim Urechean si a altor conducatori ai Primariei Chisinau a fost intentata o serie de dosare penale. Desi a fost avertizat fara echivoc ca va deveni o tinta sigura, primarul general s-a situat in fruntea Blocului electoral Moldova Democrata. Dupa alegeri, ambarcatiunea care a prins a lua apa au parasit-o doua partide componente, dandu-si voturile pentru realegerea lui Voronin in functia de sef de stat. Partidul lui Urechean a fost recent parasit si de grupul Braghis. Pe acest fundal dezolant, Procuratura Generala continua incercarile de a-l trage pe fostul primar la raspundere penala.

In pofida hartuielilor, Urechean se declara convins ca mai are timp sa-si ia revansa. El si-ar dori soarta primarilor care au ajuns in fotoliul de presedinte, orientandu-se in special spre exemplul fostului primar Jacques Chirac. "Amicul meu Jacques Chirac imi este cel mai aproape ca spirit. Imi impune stilul sau comportamental, democratismul sau", spune Urechean in speranta ca isi poate atribui aceleasi calitati.

Serafim Urechean: "Mi-i straina maniera dictatoriala"


Ce inseamna o personalitate puternica, in opinia Dumneavoastra?
Este omul care merge in viata pe propria cale, sprijinindu-se pe credinta poporului sau, pe harul dat de Sus, si trecand peste orice bariere si ispite desarte.

Va considerati o persoana influenta din punct de vedere economic?
Sunt doctor in stiinte economice si am suficienta experienta de administrare a sistemelor social-economice complexe. In calitate de Primar General al Chisinaului gestionam o contributie de peste 70-75 la suta din bugetul Republicii Moldova, ceea ce-mi permite sa apreciez critic gafele facute de Guvern in dezvoltarea economiei nationale, care oferea doar 25-30 la suta din buget.

Ce inseamna notiunea de "om bogat" pentru R. Moldova? Va considerati un om bogat?
Cred ca aveti in vedere altceva, decat notiunile filozofice. Insa, cand sute de mii de oameni in toata tara te sustin fara vreun interes conjuncturist, cand ai o familie unita si prieteni de mare calitate, inseamna ca esti bogat! Daca va referiti exclusiv la bani, fara sa ma plang, recunosc ca am prea putini pentru a urgenta schimbarea spre bine in Moldova. Dar stiu, ca sunt unii cu multi bani si vreau sa le spun ca bogat este cel care investeste in viitorul poporului sau.

Cat de des ati utilizat influenta personala in cariera? Daca da, in ce caz si in ce masura v-a reusit?
Nici un secret – intotdeauna utilizez influenta personala. Insa doar in forma, care se bazeaza pe respectul castigat in fata oamenilor cu care lucrez. Folosesc autoritatea mea pentru a impulsiona rezolvarea unor probleme stringente. Dar imi displace si mi-i straina maniera dictatoriala.

Care este povestea succesului Dumneavoastra?
Succesele inregistrate pana acum sunt cunoscute, dar au o baza obisnuita: calitatile educate in familia parintilor mei si in scoala, sustinerea oamenilor si a colegilor de serviciu, precum si munca asidua. Acum ma preocupa succesele viitoare, care tin de domeniul mai ciudat al politicii si, daca as descrie de pe acum retetele, ele isi pot pierde din farmec.

Serafim Urechean
politician
Functie: presedinte al Fractiunii parlamentare "Alianta Moldova Noastra"
Varsta: 55 de ani
Data si locul nasterii: 2 februarie 1950, s. Larga, Briceni
Specialitate: inginer-constructor
Studii: in 1974 a absolvit Institutul Politehnic din Chisinau.
Stare civila: casatorit, doi copii.
Merite: "Insigna de onoare" a Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, medalia "Meritul Civic" (1996), Ordinul Republicii (2000)



7. Oleg Voronin

FIUL PRESEDINTELUI

Un antreprenor pragmatic şi prosper, cu afaceri în diverse domenii. Este inteligent şi lipsit de vanitate. Reputaţia şi faptul că este fiul şefului statului îi oferă posibilitatea de a-şi cultiva relaţii. Are un grad înalt de autoritate, în repetate rânduri a ocupat prima poziţie în topul celor mai influenţi oameni de afaceri.
Numele lui este asociat, în primul rând, cu "FinComBank". A fost printre fondatorii acesteia în 1993, când un grup de foşti angajaţi ai filialei de la Chişinău a "Vneşeconombank", cu susţinerea combinatului "Cricova", Combinatului de tutun din Chişinău şi câteva firme private au pornit afacerea, care purta denumirea de "FinComBank". Participarea la fondarea băncii de finanţe şi comerţ a fost foarte profitabilă pentru Oleg Voronin, care din 1998 şi până în prezent este preşedinte al consiliului băncii, succedându-l pe Ion Sturza, care în toţi aceşti ani îi este adjunct. Banca de finanţe şi comerţ se dezvoltă dinamic, în anul 2004 activele acesteia au crescut cu peste 37 la sută, până la 628,5 milioane de lei.
Se presupune că la înfiinţarea băncii, între 25 şi 14 la sută, din acţiunile acesteia erau controlate de Oleg Voronin. În atenţia presei a ajuns faptul că "Moldtelecom", întreprinderea de stat cu cele mai mari rulaje financiare din ţară, „şi-a transferat conturile pentru acumularea plăţilor de la beneficiari în "FinComBank". În această bancă şi-a transferat conturile şi o altă mare întreprindere de stat – Căile Ferate. Din 1992 are o firmă de construcţii ('Metal-market") şi o firmă de transporturi pe calea ferată ("Transline").
S-a vorbit despre faptul că firma lui de construcţii a obţinut mai multe contracte pentru reparaţia unor obiective din proprietatea statului, în special de restaurare a Casei-muzeu "Aleksandr Puşkin" din satul Dolna. Şi că firma de transporturi feroviare, de asemenea, şi-a extins afacerile, inclusiv din contul preluării unor datorii de 15 milioane de dolari pentru gaze, în schimbul prestării unor servicii de transport feroviar. Numele lui Voronin-junior este uneori asociat afacerilor cu zahăr şi resurse energetice.
În unele cazuri însă sunt doar nişte presupuneri. Nu există o informaţie oficială despre firmele pe care le conduce. Spre deosebire de Ucraina sau Rusia unde aşa-numita "familie" politică este recunoscută "semiofical", Oleg Voronin nu a făcut niciodată declaraţii în numele lui Voronin-senior. Nu a ripostat nici celor mai absurde acuzaţii. Nu intră în polemici cu criticii săi sau ai tatălui său. Este cunoscută doar o singură declaraţie de presă şi aceea ca un fel de replică. "Oricine îl ştie pe preşedinte cunoaşte faptul că este incapabil de a favoriza nepotismul. Iar cine mă cunoaşte ştie că nu îmi voi dezamăgi niciodată tatăl", se arăta într-o declaraţie a lui Oleg. Nu a făcut declaraţii publice în apărarea fiului său nici Vladimir Voronin.
Nu este un parvenit în business. Afacerile în sistemul bancar, construcţii şi transporturi le-a început când tatăl său nu era Preşedinte. Înainte de "Metal-market" şi "Transline" a fost cooperativa "Biotex", pe care a creat-o încă în 1988. Cooperativa se ocupa de creşterea plantelor nonvirotice, de programarea bazei de date şi comercializarea calculatoarelor şi programelor de calculator. În opinia unor analişti financiari, Oleg Voronin ocupă locul trei în topul oamenilor cu cele mai mari averi din Republica Moldova.
Are o slăbiciune pentru automobilele şi motocicletele de lux, deţine un automobil Audi A4 şi o Skoda Octavia, şi două motociclete - BMW şi o Honda Black Bird. Naşul lui Oleg Voronin este Protoiereul Ioan Ciuntu, paroh al Bisericii "Sfânta Teodora de la Sihla", consilier cultural şi responsabil de relaţii cu mass-media din cadrul Mitropoliei Basarabiei.

Oleg Voronin
om de afaceri
Funcţie: preşedinte al "FinComBank"
VârstĂ: 43 de ani
Data şi locul naşterii: 4 noiembrie 1962, or. Criuleni
Specialitate: finanţist
Studii: absolvent al Facultăţii de biologie şi viticultură a USM (1984), în 1996 îşi ia licenţa în finanţe şi credit la Academia Serviciului de Stat de pe lângă Preşedintele Federaţiei Ruse.
Stare civilă: căsătorit, doi copii



8. Anatol Stati
MAGNATUL PETROLIER

Are afaceri în mai multe ţări, calul de bătaie fiind extragerea de petrol şi gaze în Kazahstan. Grupul ASCOM, a cărui fondare i se datorează, are reprezentanţe în capitala Kazahă Astana şi oraşul Celiabinsk, Rusia, precum şi o filială "ASCOM România" la Ploieşti. La 31 decembrie 2000 a finalizat un mare proiect în Turkmenistan. Administrează afaceri de sute de milioane de dolari.
Anatol Stati este considerat unul dintre cei mai importanţi şi discreţi oameni de afaceri din Moldova. Marea lovitură ar fi dat-o în anul 1995, când a semnat un contract avantajos cu Ministerul de Petrol şi Gaze din Turkmenistan. În cinci ani a reuşit să extragă 3,5 milioane tone de ţiţei şi 3,6 miliarde metri cubi de gaze. Clauzele verbale care au făcut posibilă penetrarea pe piaţa turkmenă nu le cunoaşte decât Anatol Stati, iar oamenii din anturajul său care pretind că ar fi informaţi ştiu să protejeze secretele companiei. Sub aripa sa şi-au găsit adăpost mai mulţi oameni cu viziuni zise "naţionaliste", dar care au trebuit să probeze calităţi manageriale remarcabile ca să rămână în graţiile şefului de la ASCOM.

Deschiderea şi doza sporită de receptivitate pentru problemele "românilor basarabeni" i-ar fi deschis mai multe uşi la Bucureşti. Anatol Stati s-a ferit însă mereu să dea senzaţia că ar dori să ceară echivalentul în bani a atitudinii frăţeşti faţă de basarabeni, dimpotrivă, s-a ambiţionat să fie mai bogat şi mai darnic decât mulţi dintre partenerii săi de peste Prut. Înainte de afacerile cu petrol, "ASCOM" şi-a testat potenţialul cu operaţiuni de import-export a mărfurilor, import de tutun, fabricarea ţigărilor, producerea şi comercializarea băuturilor spirtoase. Lansată în 1992, compania este o afacere de familie. Vicepreşedinte al acesteia este fiul său Gabriel.
După explorările profitabile din Turkmenistan, în anul 2000 compania a obţinut licenţă de activitate în bazinul transcaspic, devenind operator petrolier. În mai 2003 a început explorarea şi exploatarea experimentală a zăcămintelor de petrol şi gaze cu o cifră de producţie zilnică de 1100 tone de ţiţei şi 3 milioane metri cubi de gaze. Cu parteneri din Kazahstan, fondează patru companii în care deţine pachetul de control, iar ulterior intră în posesia tuturor acţiunilor a două dintre ele. 2005 este anul în care Anatol Stati şi-a extins afacerile petroliere în Sudan. Pentru volumul impresionant al blocului petrolier contractat de "Ascom", "s-au bătut" peste 100 de companii petroliere.
Relaţiile cu puterea actuală sunt cuminţi, chiar dacă nu prea a fost văzut alături de preşedintele Voronin şi chiar dacă ex-preşedintele Petru Lucinschi rămâne un prieten foarte apropiat familiei Stati.
Anatol Stati nu şi-a ascuns niciodată sprijinul, de multe ori dezinteresat şi chiar păgubos pentru instituţiile de presă. Ar fi fost convins să contribuie la editarea ediţiei de la Chişinău a "Jurnalului Naţional" din România. Experimentul cel mai costisitor s-a dovedit a fi postul de televiziune "Stil TV", pentru care Anatol Stati s-ar fi arătat dispus să cheltuiască cel puţin 5 milioane de dolari SUA. O echipă de angajaţi ai viitoarei televiziuni în frunte cu Efim Josanu se instalase în preajma şantierului de pe strada Mateevici, unde urma să apară acest post de televiziune, proiectând grila de emisie şi formatul emisiunilor. Dar Consiliul Coordonator al Audiovizualului i-a retras licenţa, fără pic de ezitare, pe motiv că echipa nu s-a încadrat în business-planul de lansare a postului, adică nu şi-a început activitatea în termenii anunţaţi la obţinerea licenţei. Investiţiile de sute de mii de dolari în utilaje de televiziune nu i-au "convins" pe membrii CCA că Anatol Stati este hotărât să ducă la bun sfârşit acest proiect. Angajaţii viitoarei televiziuni care au rămas cu ochii în soare consideră că licenţa a fost retrasă din raţiuni politice. Se zice că Stati a preferat să nu dea curs acestei tălmăciri şi nici nu a revendicat eventuale recompense. Utilajele pentru televiziunea ce a murit în stare embrionară sunt utilizate de un studiou de producţie, care încearcă să justifice investiţiile făcute prin producţii video de calitate pentru cei mai importanţi clienţi publicitari din Moldova.
Este un mecenat notoriu care susţine spectacole de teatru, ediţiile festivalului "Maluri de Prut", contribuie la activităţile de caritate ale fundaţiilor "Ecoul Cernobâlului", "Brânduşele speranţei". Este oaspetele cel mai dorit al Liceului Teoretic din satul său de baştină Balatina, Glodeni, unde niciodată nu vine "cu mâna goală".
În ciuda atitudinii şi sprijinului său dezinteresat pentru presă, nu a prea dat interviuri. Preferă să-şi petreacă cu nepoţii, la vânat sau la pescuit, orele pe care i le-ar fura "o întreţinere" cu vreun ziarist curios. Este un om statornic. Foarte rar îşi schimbă oficiile, automobilul şi şoferul. La fel, partenerii şi echipa. Iar săptămâna de lucru şi-o încheie sâmbăta târziu. Se spune că, în ciuda ofertelor turistice dintre cele mai luxoase, se odihneşte în România. Şi că preferă mămăliga sau cartofii în locul lăbuţelor de broscuţă pe care şi le-ar permite o persoană cu veniturile lui.

Anatol Stati
om de afaceri
Funcţie: preşedinte al "ASCOM-GROUP"
Vârstă: 53 de ani
Data şi locul naşterii: 25 octombrie 1952, s. Balatina, r. Glodeni
Specialitate: inginer, economist
Studii: a absolvit Universitatea Tehnică din Moldova, doctor în ştiinţe economice
Stare civilă: căsătorit, doi copii
Merite: Ordinul bisericesc "Ştefan cel Mare"



9. Nicolae Ciornîi
OMUL INTEGRU

Actualmente, este una dintre figurile-cheie a uneia dintre cele mai mari companii petroliere din lume. Indiferent de forţele aflate la putere se menţine în topul celor mai influenţi oameni din Moldova. Este un pragmatic prin excelenţă.
La începutul anului 2005 administra afaceri cu petrol estimate la câteva miliarde de dolari ale gigantului rus "Lukoil" în Republica Moldova, România, Ucraina şi Ungaria. Simplu, dar ambiţios, hotărât şi cu o capacitate de muncă enormă, a reuşit în ultimii 15 ani să facă o carieră strălucită.
Înainte de a fi una dintre cele mai influente figuri de la "Lukoil", în anii ’90 a fost director al companiei "Tirex-Petrol". După 1999, încet, dar sigur, a ajuns în poziţia de director general al companiei "Lukoil-Moldova", apoi de preşedinte al consiliilor de directori ale subdiviziunilor "Lukoil" în România, Ucraina şi Ungaria. Ultima mare promovare a fost cea din aprilie 2005 pe postul de vicepreşedinte al "Lukoil".
Spune că a ajuns să fie ceea ce este "prin muncă, foarte multă muncă". Nicolae Ciornîi este un manager de performanţă, o recunosc şi concurenţii. Este unul dintre oamenii de afaceri respectaţi pentru onestitatea sa. Are relaţii foarte bune la Moscova, încă de pe când lucra la trustul "Urengoipromstroi", o companie legată de afacerile cu petrol.
Este un om de afaceri integru care nu s-a lăsat implicat în jocuri politice, deşi în ultimii şapte ani a figurat constant în topul celor mai influenţi oameni de afaceri din Moldova. Doctor în economie, în lucrarea "Tranziţia la economia de piaţă şi investiţiile străine în Republica Moldova", constata că "RM a intrat în mileniul trei cu o economie ce se află într-o criză dezastruoasă şi de lungă durată". Este poate cea mai dură apreciere publică făcută de economistul Ciornîi.
Nicolae Ciornîi are o avere estimată de către unii experţi la 300-500 de milioane de dolari. Are proprietăţi în Republica Moldova, România şi Rusia. Din 2003 are şi cetăţenie română, cu domiciliul în Bucureşti.
Fotbalul este marea pasiune a lui Nicolae Ciornîi. Numele lui este legat de clubul de fotbal "Zimbru". A investit în acest club, a cărui preşedinte a fost ani în şir până în iulie 2005, zeci de milioane de dolari, dar nu a reuşit aceeaşi performanţă ca în afacerile cu petrol. "Zimbru" nu s-a ridicat la nivelul european.

Nicoelae Ciornîi: "Nu mă implic în politică sub nici o formă"

Sunteţi o personalitate puternică. Cum se manifestă această putere la dvs.?
O personalitate puternică posedă vaste cunoştinţe în domeniul său de activitate şi are o cultură generală de invidiat. În opinia mea, puterea se reflectă prin caracter, curaj, voinţă şi foarte multă muncă.

Cum aţi reuşit să ajungeţi unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai de succes oameni de afaceri din Moldova?
Cred că datorită muncii asidue. Am muncit întotdeauna cu plăcere, dragoste şi respect faţă de oameni. Astfel am cunoscut şi succesul. Când munceşti doar pentru bani, senzaţiile sunt mai puţin plăcute.

În ce măsură vă interesează politica în general şi cea de la Chişinău, în special?
Ca om de afaceri, pentru cultura mea generală, mă străduiesc să fiu la curent cu situaţia politică. Chişinăul este casa mea, fac tot posibilul să fiu aici în weekend şi evident că mă interesează tot ce se întâmplă în ţara mea, dar nu mă implic în politică sub nici o formă.

Care este actualmente relaţia dvs. cu echipa "Zimbru"?
Fotbalul este o pasiune veche, care durează de ani, iar "Zimbrul" este ca şi copilul meu. Din păcate, dispun de prea puţin timp, dar cu fiecare ocazie vizitez clubul şi joc fotbal cu plăcere.

Cum aţi câştigat încrederea conducerii companiei ruse LUKOIL?
Probabil că au fost impresionaţi de rezultatele muncii mele în sensul consolidării companiei
LUKOIL-Moldova, dar şi de realizările constante ale ei pe parcursul acestor zece ani. În paralel, am pus pe picioare LUKOIL-România, LUKOIL-Ucraina, LUKOIL-Ungaria, care la fel se bucură de rezultate bune.

Care sunt responsabilităţile dvs. acum, în calitate de vicepreşedinte LUKOIL?
Foarte mari. În subordinea mea sunt cinci direcţii ce coordonează activitatea companiilor după hotare: Coordonare producere, Livrări, Vânzări cu ridicata şi amănuntul, Vânzări cu amănuntul a serviciilor şi mărfurilor nepetroliere, Dezvoltare proiecte. Cred că aici comentariile sunt de prisos.

Care este viitorul LUKOIL în Moldova?
Anul acesta compania LUKOIL-Moldova împlineşte 10 ani de activitate. Atâta timp cât este cerere, este şi ofertă, iar compania oferă servicii diverse şi de înaltă calitate, lucrează asupra imaginii sale, pentru a corespunde standardelor internaţionale. Compania se bucură de succes la populaţie şi acesta este cel mai bun indice pentru siguranţa viitorului ei.

Aţi putea să ne faceţi o evaluare a proprietăţilor Dvs.?
Am totul pentru un trai decent, am casă la Chişinău, vilă, automobil, tot ce poate oferi unei familii siguranţă şi încredere în ziua de mâine.

Nicolae Ciornîi
om de afaceri
Funcţie: vicepreşedinte al Companiei "Lukoil"
Vârstă: 56 de ani
Data şi locul naşterii: 24 august 1949, s. Lipeţkoe, reg. Odesa, Ucraina
Specialitate: economist
Studii: absolvent al Institutului pentru economie şi comerţ de la Moscova.
Stare civilă: căsătorit, doi copii
Merite: Businessmanul anului (2001)


10. Ion Sturza
PREMIERUL CARE A DAT POLITICA PE AFACERI

Exercitarea funcţiei de prim-ministru, chiar şi pe o durată de numai 9 luni, a fost exact detaliul de care a avut nevoie Ion Sturza pentru a-şi îmbogăţi blazonul familial autentificat de prinţul din Belgia (care face naveta la Chişinău cu ocazia competiţiilor de tenis între juniori pe care le sponsorizează). Această funcţie a fost ca şi montura de aur pentru o piatră preţioasă pe care nu ai cum să o porţi altfel pe deget sau la gât, ca să vadă toată lumea cât e de valoroasă.
Unii regretă debarcarea subită a "celui mai rafinat" ("şi dotat") premier din scurta istorie a "liberalismului" economic, (mai cu seamă femeile, de ce ne-am ascunde după deget), alţii, dimpotrivă, sunt de părere că lui Sturza i s-a făcut un mare serviciu, atunci când i s-a dat voie să-şi convertească reputaţia în noi afaceri profitabile.
Ion Sturza a devenit o persoană publică importantă pe la mijlocul anilor ’90, când s-a impus în ipostaza de lider al companiei "Incon" S.A., sub umbrela căreia se adunaseră 20 din cele mai mari fabrici de conserve din R. Moldova. Era managerul optimist care punea mari speranţe în relansarea agrobusinessului basarabean cu ajutorul investitorilor din Occident. Graţie lui, "Incon" S.A. devenise un beneficiar de credite occidentale, inclusiv de la Corporaţia Finaciară Mondială, o subdiviziune comercială a Băncii Mondiale. Însă cu timpul compania "Incon" a prins a pierde fabrică după fabrică – acestea se privatizau şi ieşeau din componenţa "Incon"-ului, - astfel încât "Incon" S.A. a rămas cu doar patru întreprinderi şi cu credite de rambursat.
În 1998 Ion Sturza a acceptat să facă parte din "cuibul de rândunică" patronat de Petru Lucinschi, dar în scurt timp a renunţat la mandatul de deputat în favoarea unui portofoliu ministerial în guvernul condus de Ion Ciubuc.
După debarcarea lui Ciubuc, preşedintele Lucinschi i-a încredinţat misiunea să formeze noul cabinet de miniştri. Astfel a apărut faimosul Executiv format în baza algoritmului de constituire a Alianţei pentru democraţie şi reforme (ADR). Acea echipă care respecta mai mult sau mai puţin simetric ponderea componentelor politice în cadrul Legislativului, s-a ales ulterior cu reputaţia celui mai emancipat şi mai progresist guvern din istoria Moldovei independente. Guvernul Sturza a realizat cele mai radicale reforme, înfruntând huiduielile opoziţiei parlamentare şi paraparlamentare comuniste.

Tot lui îi aparţine performanţa de a fi realizat "pagina de aur" în relaţiile R. Moldova cu organismele financiare internaţionale, care nu conteneau să elogieze meritele cabinetului de miniştri. Această idilă a fost dată peste cap de o criză financiară regională. Brusc a crescut cursul dolarului şi s-au majorat la fel de repede preţurile, numeroşi cetăţeni s-au trezit fără depuneri la casele de economii şi fără facilităţile ce deveniseră o obişnuinţă. Cabinetul Sturza devine ţinta celor mai violente critici lansate de Partidul comuniştilor, care a reuşit să inducă această atitudine unui segment important al societăţii.
În toamna anului 1999, Parlamentul a votat demisia guvernului Sturza. A fost acuzat că nu a dat dovadă de fermitate şi a cedat presiunilor. Că a pus ambiţiile mai sus de interesele ţării...

La alegerile parlamentare din anul 2001, Partidul Democrat al lui Dumitru Diacov l-a situat pe Ion Sturza în capul listei electorale. Dar pragul de şase la sută s-a dovedit a fi un obstacol prea mare pentru "Rândunica" şifonată în bătăliile politice.
Fostul premier (pe care unii îl vedeau deja viitor preşedinte) părea să sufere profund din cauza acelui rateu, dar şi-a revenit rapid, regăsindu-se în businessul activ. A pariat mai întâi pe importul de îngrăşăminte minerale, apoi a preluat reprezentanţa moldoveană a companiei "Rompetrol". Sturza a ajuns să profite şi el din avantajul pe care-l oferă "aurul negru" în comparaţie cu sucul de roşii. Deşi continuă să dea impresia unui om de afaceri independent, care nu cruţă gafele guvernării, Sturza nu are cum să treacă peste bunele relaţii cu fiul preşedintelui Voronin. Fostul premier debarcat de comunişti este vicepreşedinte al consiliului "FinComBank".
A renunţat, se pare, la activitatea politică sau ocuparea unor funcţii în stat. În 2005 era considerat candidatura cea mai posibilă a comuniştilor la funcţia de primar al capitalei. "Prostii", a răspuns fără menajamente, cum o face adeseori.
După ce s-a retras din ceea ce se consideră a fi politica activă, a devenit un expert extrem de curtat de centrele occidentale de analize strategice. Sturza conduce Asociaţia neguvernamentală pentru politică externă, este Consul onorific al Moldovei în Kazahstan. Cea mai ofertantă însă este funcţia de Preşedinte al Asociaţiei pentru educaţie economică a tineretului, în cadrul căreia sunt instruiţi potenţialii manageri ai societăţilor comerciale, care ar trebui să constituie într-un viitor european nucleul economiei liberalizate moldoveneşti. Prin urmare se impune întrebarea perfect logică: s-a retras oare Sturza din politică?..

Ion Sturza: „Administrez afceri comparabile cu bugetul Moldovei"

Momentan vă consideraţi o persoană mai influentă decât atunci când deţineaţi funcţia de prim-ministru?
Nu. Nu am aceleaşi resurse, nici răspunderea administrativă şi politică legată de funcţie. Atunci, realmente influenţam soarta cetăţenilor şi economia ţării.

Ce probleme poate decide sau ce situaţie poate influenţa o persoană puternică din punct de vedere economic?
Volumul operaţiilor economice pe care îl controlez astăzi este comparabil cu bugetul Republicii Moldova. Faptul că operez cu cifre cu multe zerouri mi-a educat o cu totul altă mentalitate şi o nouă formă de abordare a lucrurilor. Nu ai timp de emoţii şi lucruri mărunte. Bineînţeles, am senzaţia (posibil falsă) că opinia publică reacţionează la părerea mea în problemele pe care eu cred că le cunosc. E şi firesc ca unele procese economice să fie influenţate de cei care au o mare putere economică. Puterea economică e direct proporţională cu puterea de influenţă a opiniei publice.

Care sunt calităţile graţie cărora aţi făcut cariera pe care aţi făcut-o?
…Capacitatea de muncă. Insistenţa. Sârguinţa. Multe din ele le surprind la copiii mei. Dar sunt şi lucruri pe care le-am reuşit datorită unor întâmplări. Motto-ul meu a fost întotdeauna că dacă fac o carieră de profesionist, funcţiile vor veni de la sine. La mulţi apare o discrepanţă uriaşă între capacităţile profesionale şi funcţia pe care o deţin. Şi atunci lumea vede că regele e gol. Iar asta e o tragedie.

Aţi vrea ca feciorul să vă urmeze paşii?
Da. Sper că nu va fi exemplul clasic de antreprenor în a doua generaţie.

Puteti să faceţi o evaluare a afacerilor pe care le gestionaţi? Câte acţiuni deţineţi la fiecare dintre ele?
Sunt partenerul cunoscutului om de afaceri Dinu Patriciu pentru operaţiunile “Rompetrol“ în R. Moldova şi zona CSI, evaluate la câteva sute de milioane de dolari. Alte afaceri ale mele în Moldova ca cifră de afaceri, se estimează la circa 20 de milioane de dolari. Deţin pachete de acţiuni în industria textilă, distribuţia de gaze, agricultură, industria alimentară, comerţul cu amănuntul. După cum ştiţi, acum câţiva ani am vândut cel mai mare pachet de acţiuni deţinute la "Fincombank", dar am păstrat funcţia de vicepreşedinte al băncii.

Cu dl Oleg Voronin sunteţi prieteni sau parteneri? Asocierea cu el vă ajută, vă încurcă sau provoacă invidia colegilor?
Suntem parteneri, prieteni e prea mult spus. Pe Oleg îl cunosc de pe timpurile când tatăl lui, adică preşedintele Voronin, era şomer, Oleg vindea produse pentru protecţia plantelor la piaţa centrală, iar eu aveam afaceri de milioane. Nu totul se apreciază în bani. Bineînţeles, astăzi suntem în categorii diferite de influenţă.

Discutăm cu un milionar în dolari?
Probabil. Suma activelor mele e net superioară unui milion. Dar nu e o noutate. În Moldova sunt mii de oameni care au active de peste un milion de dolari. Dar a aprecia suma activelor este un lucru subiectiv. Poţi fi obiectiv doar dacă estimezi valoarea imobilelor. Preţul afacerilor însă e unul relativ atâta timp cât nu avem cotaţii la burse şi mergem pe analize arbitrare cum ar fi valoarea de bilanţ.

Cum aţi câştigat încrederea şi poziţia pe care o deţineţi la "Rompetrol"?
"Rompetrol" a câştigat încrederea mea. De fapt, e o dragoste reciprocă mai veche. Este foarte greu să treci de la amiciţie la afaceri, rişti să pierzi prietenii, dar deocamdată nu regret.

De ce nu construiţi staţii PECO?
Atât timp cât nu avem încă un gospodar în Chişinău, e greu să luăm vreo decizie în acest sens. În schimb, am construit o fabrică de ţevi de polietilenă pentru gaze şi apă – o investiţie de câteva milioane de euro.

Care este cea mai mare realizare a vieţii dvs.?
Copiii mei. Familia mea.

Ce proprietăţi are Ion Sturza? Cu ce maşină mergeţi?
Am tot ce-mi trebuie. Merg cu "Mercedes" E şi S class. În timp, a devenit marca mea preferată. Dar conduc cu plăcere şi "Skoda" soţiei, în care mă simt la fel de confortabil.

Ion Sturza
om de afaceri
Funcţie: vicepreşedinte al Companiei "Rompetrol" pentru Rusia şi CSI, director general "Rompetrol" Moldova
VârstĂ: 45 de ani
Data şi locul naşterii: 9 mai 1960, s. Pârjolteni, r. Călăraşi
Specialitate: economist
Studii: absolvent al Facultăţii de economie a USM şi al Institutului de studii economice din Moscova.
Stare civilă: căsătorit, doi copii
Merite: "Businessmanul anului" (1997)







11. Mark Tkaciuk
TREZORERIA INTELECTUALA A PRESEDINTELUI
Are reputaţia uneia dintre cele mai influente, dacă nu e chiar cea mai influentă persoană din anturajul lui Vladimir Voronin. Fiu al lui Evgheni Tkaciuk - fost redactor-şef cu apreciabilă vechime al publicaţiilor de partid "Kommunist" şi "MîslI", şi unul dintre oamenii cei mai apropiaţi ai lui Voronin.

Marc Tkaciuk
consilier prezidenţial
Vârstă: 39 de ani
Data şi locul naşterii: 26 septembrie 1966, or. Soroca
Specialitate: istoric
Studii: în 1989 a absolvit Facultatea de istorie a USM; în 1991 îşi încheie studiile la Şcoala de arheologie din Sutton-Hoo, Marea Britanie; între 1992-1994 face aspirantură la IMMK; doctor în istorie.
Stare civilă: căsătorit, un copil




12. Dumitru Diacov
ZBOR DEASUPRA CUIBULUI DE ... RANDUNICA
În anul 2005 Dumitru Diacov a revenit în Parlament, acceptând garnitura politică în care şi-au făcut loc mai mulţi neprieteni şi chiar adversari făţişi care îi făcuseră zile fripte. El s-a revanşat la prima staţie, când au fost formate grupurile parlamentare. Fostul SPEAKER nu a ratat ocazia să se desolidarizeze de condrumeţii cu opţiuni mai radicale decât ale democraţilor, ca să păstreze neîntinată identitatea partidului pe care-l conduce.




13. Oleg Reidman
UN OM DE AFACERI LA PRESEDINTIE
Este consilier pe probleme economice al preşedintelui Voronin şi are un cuvânt greu de spus la adoptarea unor decizii de ordin economic sau LA promovarea legilor.




14. Andrei Stratan
DIPLOMAT MARE INTR-O TARA MICA
Andrei Stratan a răsturnat opinia că şeful diplomaţiei unei ţări mici este o marionetă în faţa marilor puteri. La reuniunea Consiliului ministerial al OSCE de la Sofia afirmă că "prezenţa trupelor ruse pe teritoriul Moldovei este ilegală, deoarece contravine Constituţiei statului nostru, precum şi normelor şi principiilor internaţionale". Ar trebui să ai curaj, nu numai împuternicirea preşedintelui ţării, ca să faci atare declaraţii. Că dl ministru de Externe ar fi o candidatură potrivită la funcţia de prim-ministru, s-a vehiculat nu o dată în ultimul an. Deocamdată, neoficial.





15. Petru Lucinschi
AL DOILEA PRESEDINTE
Petru Lucinschi este, neîndoios, politicianul moldovean cel mai cunoscut dincolo de hotarele republicii. Oameni ca el nu suportă calificative gen „ex-", "fost". În 40 de ani şi mai bine de activitate politică a acumulat nu numai experienţă, dar şi relaţii nemaipomenite. La el vin şi astăzi diferiţi oameni să-i ceară sfatul, să-i solicite o mână de ajutor, să-şi verifice corectitudinea intenţiilor, opţiunilor.



16. Vladimir Molojen
CEL CARE STIE TOTUL DESPRE NOI



Administrează informaţii importante pentru mediul economic şi societate în general, Ministerul Dezvoltării Informaţionale (MDI) este numit «memoria statului». Este un om apropiat preşedintelui Voronin.




17. Iacov Tihman
REGELE BERII
Are în administrare o companie care deţine 75% din piaţa de bere şi 51% din cea a băuturilor răcoritoare. Este manager notoriu, laureat a cel puţin şapte premii "Businessmanul anului". Dispune de o capacitate de muncă excepţională. Este apropiat de putere, fiind vicepreşedintele Consiliului economic pe lângă primul-ministru. Şi-a câştigat faima de mecenat.




18. Zinaida Greceanîi
PRIMA DOAMNA A GUVERNULUI
În anul 2005, a făcut doi paşi importanţi. Vara, partidul de guvernământ a desemnat-o candidată pentru funcţia de primar general al Chişinăului şi dna GrecIanÎi a acumulat jumătate din sufragii. Dacă prezenţa la urne a alegătorilor ar fi fost alta, astăzi capitala ar fi avut în frunte o femeie-primar. Nu a fost să fie şi, toamna, preşedintele Voronin a semnat un decret prin care a numit-o pe Zinaida GrecIanÎi prim viceprim-ministru, încredinţându-i responsabilităţile pentru gestionarea întregului bloc financiar-economic al guvernului.




19. Gabriel Stati
UN TANAR OM DE AFACERI CARE STIE VALOAREA TIMPULUI
Este omul care a ştiut să amplifice, dar şi să profite din plin de poziţia avantajoasă ce i-a oferit-o descendenţa. Ambiţios, hotărât şi perspicace, a ajuns să controleze afaceri cu petrol de peste jumătate de miliard de lei. Tânăr şi bogat, are relaţii în mediul de afaceri din ţară şi de peste hotare, precum SUA, Rusia, România, Uzbekistan, KÎrgîzstan, TaDjikistan, AzerbaIdjan, Turkmenistan şi Kazahstan.



20. Vasile Chirtoca
MANAGERUL DE CINCI STELE




Conduce cea mai mare reţea de companii auto din Republica Moldova. Fondul de investiţii, pe care-l administrează, este cel mai mare după volumul activelor. Are o reputaţie înaltă în lumea afacerilor.




21. Leonid Talmaci
GUVERNATORUL



Conduce unul dintre cele mai importante sectoare financiare, cel bancar. Are în administrare informaţii privind băncile din Moldova şi sistemul financiar. Are o imagine foarte bună atât în ţară, cât şi în străinătate. Pragmatic şi abil, a reuşit să promoveze o politică monetară şi valutară eficientă, indiferent de evoluţiile economiei, inclusiv în momente de criză profundă. Este consecvent şi ferm, impune respect.





22. Dumitru Braghiş
PASIENTA CU SI FARA UN PREMIER DE DOBA
Numele lui este legat de începerea procesului de relansare a economiei moldoveneşti. Are încă un capital electoral important. Este o persoană cu bune relaţii în străinătate, pe care şi le-a dezvoltat de pe când era şeful Departamentului relaţii economice externe, iar în spaţiul CSI are mulţi prieteni pe care îi leagă activitatea în comsomol. Indiferent de forţele care sunt sau care vor veni la putere, aceştia vor trebui să-l ia în calcul.



23. Mircea Snegur
INTAIUL SI IN MOLDOVA RAMANE CEL DINTAI



Oricum ar evolua istoria Republicii Moldova, Mircea Snegur şi-a asigurat în ea un loc demn. "Primul preşedinte al noului stat independent" – cu acest calificativ nu se pot mândri prea mulţi lideri politici din lume.




24. Alexandru Pincevschi
UN OLIGARH DISCRET



Are afaceri multe şi importante. Este consecvent şi abil. Şi-a dezvoltat businessul indiferent de regimurile politice




25. Nicolae Andronic
REPUBLICANUL DIN POLITICA MOLDOVENEASCA
După un time-out de aproape cinci ani, Nicolae Andronic revine pe scena politică la timona unei formaţiuni căreia încearcă să-i imprime o identitate cât mai atractivă şi populară, de natură să o aducă în topul partidelor ce împart locurile în Parlament. Deşi nu a pariat că va ajunge în Legislativ (cum a procedat Oleg Serebrian), Andronic îŞi face loc printre adversarii comuniştilor şi chiar încearcă să devină iniţiatorul unei cruciade împotriva lui Vladimir Voronin




26. Ion Suruceanu
ARTIST AL POPORULUI




Este cunoscut în fiecare casă din Republica Moldova. Are acces în toate cabinetele unde se iau cele mai importante decizii.




27. Vlad Filat
BUSINESSMANUL POLITICIAN



Se zice că odată George Soros a fost întrebat cum vede el legătura dintre business şi politică. Şi acest "guru" al finanţiştilor din lume ar fi răspuns că, în opinia lui, este vorba de o "relaţie circulară". Şi în R. Moldova sunt destui oameni care îmbină reuşit businessul cu politica. Vlad Filat este tocmai unul dintre aceştia.




28. Grigore Vieru
POETUL SIMBOL



Are un grad de notorietate visat şi de unii preşedinţi de state. Viaţa poetului s-a încununat de recunoştinţă şi dragoste unanime, precum şi de o imensă popularitate continuă. Însă verticalitatea şi demnitatea de o rară tărie de care a dat dovadă i-a deranjat pe mulţi.




29. Miron Gagauz
FEROVIAR DE O VIATA



Miron Gagauz este feroviar de o viaţă. A consacrat căilor ferate 30 de ani, parcurgând drumul de la student la Tehnicumul (Colegiul) de transport feroviar, la cel de acar la staţia Bolgrad din sudul Basarabiei, ca să ajungă în cele din urmă director general al Căilor Ferate ale Moldovei (CFM) şi ministru al Transporturilor.



30. Mihail Titov
UN BUSINESSMAN PASIONAT DE CULTURA



A reuşit în numai nouă ani să creeze o reţea de supermarkete de nivel european. În ultimii trei ani a figurat constant în topul celor mai influenţi oameni de afaceri din Republica Moldova.




31. Valeriu Reniţă
PURTATORUL DE CUVANT
Poziţia de director al Agenţiei informaţionale de stat "Moldpres", chiar dacă este una de altitudine ministerială, nu constituie ţinta maximă pe care şi-a dorit-o Valeriu Reniţă după un itinerar lung şi sofisticat, pe durata căruia a pendulat între opţiuni, personalităţi, afilieri, alteori diametral opuse. Fără să-şi fi trădat însă vocaţia cea mai pregnantă – pragmatismul.




32. Alexandru Sîrbu
TELEVIZIUNE LA PACHET
Conduce cea mai vastă reţea de televiziune prin cablu din Republica Moldova. Este un apropiat al puterii. În 2005 a candidat în Parlament pe lista Partidului Comuniştilor. Din anul 2004 este preşedinte al Consiliului economic pe lângă primul ministru al Republicii Moldova. Membru al Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă şi Reducere a Sărăciei.




33. Ion şi Eduard Muşuc
O FAMILIE DE DEMOCRATI



Ion Muşuc este preşedintele Partidului Social-Democrat. Are un caracter puternic. O voinţă de fier. Ambasadoarea SUA în Republica Moldova i-a spus "Sunteţi un idealist şi asta e bine". E omul care nu-şi trădează idealurile, indiferent de evoluţiile DE pe scena politică. Muşuc-junior are multe din calităţile tatălui său, deşi, poate din cauza febrei tinereţii, este uneori mult mai radical şi categoric.




34. Valeriu Pleşca
UN CIVIL LA APARARE
Valeriu Pleşca a ratat prima şansă de a deveni ministru în decembrie 1999, când Guvernului format de premierul desemnat Vladimir Voronin nu i-au ajuns doar două voturi ca să fi obţinut investitura. Voronin i-a propus atunci portofoliul de ministru al economiei şi reformelor. Peste 5 ani a fost trimis la Apărare deja de către Comandantul Suprem Vladimir Voronin.



35. Valentin Mejinschi
O FUNCTIE DIFICILA



Este unul dintre cei mai puternici oameni în virtutea funcţiei pe care o deţine. Conduce Centrul de combatere a crimelor economice şi corupţiei şi deţine foarte multe informaţii nepreţuite pentru mediul economic şi politic.




36. Boris Gamurari
SIMBOLUL DEMNITATII
Are o reputaţie foarte bună în ţară şi străinătate. E consecvent, hotărât, disciplinat. Are o mare experienţă executivă. A reuşit să se impună în faţa tuturor forţelor politice care s-au aflat la putere după 1991. Indiferent de funcţia pe care o ocupă în stat, este fidel activităţii pe care o exercită.




37. Natalia Vrabie
DE TREI ORI FEMEIE
Este preşedintele celei mai mari şi dinamice bănci. Se bucură de reputaţia unuia dintre bancherii de frunte din Republica Moldova. Are o experienţă şi putere de voinţă de invidiat. Vorbeşte cu demnitate şi mândrie deSPRE banca a cărei manager este, dând dovadă totodată de respect faţă de concurenţi.




38. Victor Miculeţ
OMUL BMW



Se bucură de autoritate şi respect, este preşedintele Asociaţiei importatorilor autorizaţi de automobile. preşedintele consiliului "Moldova-Agroindbank".




39. Valeriu Balaban
PROCURORUL GENERAL



Însăşi denumirea acestei funcţii –"procuror general"– a sunat dintotdeauna ameninţător, înspăimântător pentru orice om care încalcă legea. Şef a sute de procurori ce activează în cele mai diferite locuri şi în cele mai diferite direcţii, procurorul general cu adevărat hotărăşte destinele a mii şi mii de oameni.





40. Dorian Berdos
PROPRIETARUL RETELEI DE FARMACII "FELICIA"
Este proprietarul celei mai dezvoltate reţele de farmacii din Chişinău. Are viziuni clare, rafinament în afaceri şi un bun gust al calităţii în tot ceea ce face. Anul 2005 l-a marcat prin proiectul "Farma-market", un concept realizat în stil european modern.



41. Constantin Tănase
DIRECTORUL DE OPINIE



Dacă opoziţia nu ar fi existat, ar fi inventat-o. Este mereu în opoziţie. Constantin Tănase este un redutabil director de opinie, de părerea căruia ţin cont lideri politici. Are putere de influenţă. Personal consideră, însă, că cei mai influenţi sunt oamenii din structurile puterii de stat, care, prin poziţia ierarhică pe care o ocupă, controlează fluxurile financiare sau o parte din acestea.


42. Serghei Boreţ
CAP DE TOP IN LUMEA VINULUI



Conduce o afacere de sute de milioane de lei. Se bucură de o impecabilă reputaţie. Este profesionist de marcă. Membru al Consiliului economic de pe lângă primul ministru.





43. Grigore Gacikevici
UN PERFECTIONIST CONVINS

Conduce una dintre cele mai dinamice bănci din Republica Moldova, cu active de peste 3.1 miliarde lei. A făcut o carieră fulminantă în sistemul bancar moldovenesc, în numai zece ani a ajuns de la economist, la preşedintele Băncii de Economii, care ocupă poziţia a doua între băncile comerciale. Are eleganţă şi clasă de conducător modern.





44. Gheorghe Papuc

Ministrul de Interne, general Gheorghe Papuc, este unul dintre cei mai "tari" oameni DIN R. Moldova. Sub autoritatea sa îşi fac serviciul mii de poliţişti, de la sectorişti din localităţile rurale şi până la comandanţi ai unităţilor de elită, oameni care au menirea de a reduce, pe cât e posibil, răspândirea acestui flagel social care se numeşte criminalitate.




45. Vladimir Colesnicenco
MANAGERUL UNUI HOTEL CU TRADITIE
Vladimir Colesnicenco este managerul cu cea mai mare vechime în industria hotelieră moldovenească. Pe poziţia de preşedinte al Consiliului de observatori al "Seabeco-Moldova" a fost numit după privatizarea fostului complex hotelier al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei.



46. Andrei Galben
PARINTELE INVATAMANTULUI PRIVAT



Este rectorul unei instituţii de învăţământ cu vaste relaţii internaţionale. Indiferent de forţele care s-au aflat la putere, a reuşit să-şi apere principiile. Recunoaşte sincer că este o fire contradictorie şi rebelă, însă cei care îl cunosc afirmă că este o persoană consecventă şi abilă, care ştie să apere valorile la care ţine.



47. Pavel Ciobanu
LIDERUL FOTBALULUI MOLDOVENESC



În anul 2005 Pavel Ciobanu, preşedintele Federaţiei de fotbal a Moldovei, a sărbătorit două aniversări remarcabile: a împlinit 50 de ani de la naştere şi 10 ani de când a venit la Federaţia DE FOTBAL A moldovei. În plus, la începutul lui 2005, el a fost reales, pe un termen de încă cinci ani, lider al acestei organizaţii sportive specializate.




48. Valeria Şterbeţ
DREPTATEA IN OCHI DE FEMEIE



Valeria Şterbeţ poate fi numită, pe drept cuvânt, prima doamnă a Justiţiei moldave. se află în fruntea uneia dintre cele trei ramuri ale Puterii în stat, deţinând, concomitent, în ultimii ani, două funcţii deosebit de importante: preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) şi preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).




49. Nicolae Vâlcu
DE PAZA LA HOTARE
Este şeful Serviciului vamal, care aduce peste 60 la sută din veniturile la buget. Fluxurile de mărfuri ce trec prin vamă, în anul 2005 au depăşit nivelul de două miliarde de LEI.




50. Gheorghe Duca
PRESEDINTELE ACADEMIEI DE STIINTE
La 4 aprilie 2005 lui Gheorghe Duca i-a revenit o misiune de mare răspundere: de a fi dublorul preşedintelui Vladimir Voronin în alegerea, de către Parlamentul de la Chişinău, a preşedintelui statului. Voronin era, indiscutabil, favoritul unic al "cursei prezidenţiale", însă regulamentul necesita alegeri alternative şi atunci grupul parlamentar al Partidului comuniştilor a lansat tocmai doi candidaţi deodată: pe preşedintele în exerciţiu al R. Moldova, şi pe preşedintele Academiei de Ştiinţe al Moldovei. Totuşi, la votare, Gheorghe Duca s-a ales cu un vot, care, se spune, i-ar fi fost acordat de însuşi Vladimir Voronin.